Consultanta&Management

Am prezentat :

Concepte şi reglementări

Urmeaza un model practic de analiza economico-financiara :

  1.  Prezentatarea societăţii comerciale(juridic, economic si financiar)

-Infiinţarea, obiectul de activitate, principalele caracteristici

-Organizarea serviciului financiar-contabil şi relaţiile acestuia cu celelalte servicii

-Structura şi dinamica veniturilor şi cheltuielilor

-Situaţia financiar-patrimonială a societăţii comerciale

-Situaţia patrimoniului net şi a surselor de finanţare

-Corelaţia fond de rulment, nevoia de fond rulment, trezoreria netă

  1. Diagnostic comercial  

-Prezentarea sectorului din care face parte întreprinderea pe plan zonal, regional, naţional

-Analiza produselor şi a pieţei

-Dimensiunea pieţei

-Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

-Exportul direct şi indirect

-Dimensiunea ecologică a creşterii şi dezvoltării economice durabile

3 Analiza diagnostic a rentabilităţii societăţii comerciale

-Analiza structurală a profitului

-Analiza diagnostic  de tip factorial a profitului

-Analiza factorială a rezultatului exerciţiului

-Analiza factorială a rezultatului exploatării

-Analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de afaceri

-Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate

4  Strategii de creştere a rentabilităţii

-Analiza marginalistă a beneficiului

-Analiza diagnostic pe baza punctului critic

-Pragul de rentabilitate

-Rentabilitatea şi ciclul de viaţă al produsului

-Analiza riscului legat de asigurarea rentabilităţii

Video | Publicat pe de

Consultanta&Management

Concepte 5

Eficienţa economică înseamnă obţinerea efectelor economico-sociale utile în condiţiile cheltuirii rationale, economicoase a resurselor tehnice, materiale, de muncă şi financiare folosindu-se, în acest scop, metode stiinţifice de conducere şi organizare a activităţii productive.

Expresia eficienţei economice este dată de relaţia dintre rezultatele obţinute într-o anumită activitate economică şi cheltuielile efectuate în activitatea respectivă.

Eficienţa economică trebuie privită atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic, ceea ce nu se poate spune şi despre rentabilitate.

Ea constituie principalul factor al creşterii economice, deoarece prin eficienţă se asigură creşterea absolută a efectelor cu acelaşi volum de efort.

Plecând de la relaţia

e= E/e,

unde e1= eficienta; E= efect; e2= efort, rezultă deci:

E= e1 x e2, ceea ce înseamnă că efectele economice rezultate din activitatea economică depind direct de efort cât şi de mărimea eficienţei economice.

Căile şi formele în care se materealizează eficienţa în sfera productivă sunt: cresterea productivităţii muncii; reducerea consumatorilor de materii prime, materiale si combustibili; economisirea cheltuielilor de transport; creşterea rentabilităţii întreprinderilor, etc.

Ca indicator de eficienţă, rata rentabilităţii poate avea forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net la numărător, sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala (resurse consumate, capitaluri, costul unui factor de producţie sau costul mai multor factori, valoarea producţiei vândute la preţ de vânzare).

Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilităţii au putere informativă diferită, oglindind eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice a agentului economic.

Publicat în Uncategorized

Consultanta&Management

Concepte 4

Rentabilitatea poate fi caracterizată sub mai multe aspecte:

Sub aspectul tehnic, rentabilitatea se caracterizează prin productivitate. Din acest unghi de vedere productivitatea este un indicator al performanţei funcţie de producţie şi de transformare. Ea este masurată prin raportul dintre calitatea factorilor obţinuţi  şi rentabilitatea factorilor consumaţi.

Sub aspect economic, eficacitatea capitalului este măsurată prin indicatorul vitezei de rotaţie. În această direcţie există numeroase variante de calcul după cum se are in vedere: activul total, activul imobilizat brut sau net, imobilizările din exploatare, etc.

Sub raport strict financiar expresia cea mai des folosită a rentabilităţii este raportul dintre beneficiul net si capitalurile proprii.

Rentabilitatea întreprinderii bazată pe capacitatea acesteia de a obţine profit (beneficiu) este o necesitate financiară, deoarece asigură dezvoltarea agentului economic pe de o parte prin autofinanţare, iar pe de altă parte menţine şi consolidează independenţa sa financiară.

Abordarea rentabilităţii se integrează logic în investigarea eficienţei şi eficacităţii. Există o relaţie obiectivă, cauzală şi funcţională între efectele economico-sociale utile şi efectul de resurse materiale, de  muncă şi financiare pe care-l face compania.

Publicat în Uncategorized

Consultanta&Management

Concepte 3

La procesul de producţie, avem trei protagonişti statul, tehnostructura, acţionarii care vor aborda în mod diferit rentabilitatea.

Statul este interesat de cererea valorilor de întrebuinţare a bogăţiei economice de către intreprinderi. Această bogaţie este măsurată prin valoarea adăugată, a cărei însumare, constitue la nivelul economiei naţionale produsul intern net. Cu alte cuvinte, valoarea adăugată (caracterizează) reprezintă aportul adus de întreprindere economiei naţionale.

Tehnostructura abordează rentabilitatea prin E.B.E.(rezultatul brut al exploatării) deoarece mărimea sa măsoară performanţele întreprinderii independent de modalităţile de finanţare. Deci E.B.E. este un rezultat semnificativ al activităţii tehnostructurii şi a adaptării întreprinderii condiţiilor de mediu şi piaţă.

Acţionarii măsoară rentabilitatea prin beneficiul (profitul) net si dividende.

Publicat în Uncategorized

Concepte

Rentabilitatea. În mod fundamental, rentabilitatea, reprezintă un surplus monetar, soldul dintre cheltuielile totale si încasările totale. Această noţiune de rentabilitate este bazată exclusiv pe fluxurile financiare, baza calcului economic.

Un alt punct de vedere care cercetează problema rentabilităţii este cel sub unghiul de vedere al fluxurilor contabile si patrimoniale.

Acest mod de observare vizeaza măsurarea componentelor sale, pe de o parte rezultatul prin: valoarea adăugată, excedentul brut al exploatării (rezultatul brut al exploatării) rezultatul exploatării beneficiul net, dividendele şi pe de altă parte capitalul prin: activul total, activul imobilizat brut, activul imobilizat net, capitaluri proprii, capitaluri permanente.

Publicat în Uncategorized

Consultanta&Management

2015
1) Concepte

Profitul reprezinta avatajul realizat sub forma baneasca dintr-o actiune, operatiune sau activitate economica. Orice activitate sau agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.
Profitul se determina potrivit unei metodologii oficiale, asa cum rezulta din reglementarile in vigoare din tara, si reprezinta o suma globala care teoretic si practic poate fi formata din doua componente si anume:
a) Profit legitim (legal)-realizat in contextul respectarii prevederilor legale de-a lungul intregii activitati din care este obtinut, inclusiv a prevederilor referitoare la metodologia de calcul;
b) Profitul nelegitim (nelegal)-realizat in contextul incalcarii deliberate sau nu a legalitatii prin ”umflarea costurilor”, atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege, sustragerea de la plata impozitelor si taxelor, duble inregistrari, etc. care in functie de situatie si de faptul ca este “descoperit” sau nu de autoritatile financiare sau de partenerii inselati, poate fi preluat la bugetul statului sau restituit celor in dauna carora a fost obtinut.
Profitul se dimensioneaza in jocul preturilor ca urmare a raportului cerere-oferta si al costurilor, care reflecta modul de gospodarire a resurselor consumate.
Cererea solvabila influienteaza oferta si mecanismul rentabilitatii orienteaza plasarea capitalurilor si, evident, productia.

Notă | Publicat pe de | 1 comentariu